pink_girl: februarie 2009

Stăpânul Inelelor (engleză: The Lord of the Rings) este un roman de stil epic fantasy, scris de academicianul şi filologul englez J.R.R. Tolkien. Acţiunea volumului prezent este o continuare a Hobbitul-ului şi se amplifică. Cartea a fost scrisă în anii 1937 - 1949, iar partea sa esenţială a fost creată în timpul celui de-al doilea război mondial.[1] Lucrarea a fost publicată în trei volume în 1954 şi 1955, această formă fiind cea mai populară. A fost retipărită de mai multe ori şi tradusă în diferite limbi,[2] devenind una dintre cele mai populare şi influente lucrări ale literaturii secolului 20.

Acţiunea cărţii Stăpânului Inelelor se petrece într-o preistorie alternativă, al treilea Ev al Pământului de Mijloc. Ţinuturile din Pământul de Mijloc sunt populate de oameni şi alte rase umanoide (hobbiţi, elfi, gnomi şi orci), precum şi multe alte creaturi reale sau imaginare. Naraţia este focalizată pe Inelul Puterii făurit de lordul întunecat Sauron şi variază de la începutul liniştit din Comitat până la cursul Războiului Inelului, urmat de Pământul de Mijloc şi văzut prin ochii personajelor sale, în special ai protagonistului Frodo Baggins. Acţiunea principală este urmată de şase anexe care oferă o multitudine de materiale contextuale istorice şi lingvistice.[3]

Volumul Stăpânul Inelelor, la fel ca celelalte scrieri ale lui Tolkien, a fost supus unor analize extensive privind temele literare şi sursele sale. Deşi Stăpânul Inelelor este o lucrare amplă, acţiunea este numai ultima fază a unei mitologii la care Tolkien lucra încă din 1917.[4] Tolkien a fost influenţat de filologie, mitologie, industrializare şi religie, precum şi lucrările de ficţiune iniţiale şi propria sa experienţă din primul război mondial.[5] La rândul său, Stăpânul Inelelor este considerat a avea un efect major asupra fantasticului modern, iar impactul lucrărilor lui Tolkien este atât de mare încât termenul „Tolkienian“ a fost înregistrat în Oxford English Dictionary.[6]

Imensa şi continua popularitate a Stăpânului Inelelor a produs numeroase referinţe în cultura populară şi a dus la fondarea a numeroase organizaţii de către fanii lucrărilor lui Tolkien[7] şi publicarea a numeroase cărţi despre Tolkien şi lucrările sale. Stăpânul Inelelor a inspirat şi continuă să inspire arta, muzica, industria filmului şi televiziunea, jocurile video şi literatura ulterioară. Adaptări ale Stăpânului Inelelor au fost făcute pentru radio, teatru şi film. Producerea în 2001-2003 a aclamatei ecranizări a trilogiei Stăpânul Inelelor a iniţiat un nou val de interes faţă de Stăpânul Inelelor şi celelalte lucrări ale lui Tolkien.[8]
Frăţia Inelului
Vestul Pământului de Mijloc în timpul celui de-al treilea EvCele trei volume ale trilogiei Stăpânul Inelelor sunt divizate fiecare în două cărţi mai mici, formând şase cărţi în total. Cartea I din Frăţia Inelului începe în Comitat, avându-l ca personaj principal pe Bilbo, care îşi serbează cea de-a 111-a aniversare, aproximativ cu şaizeci de ani după terminarea Hobbitului. Acesta dispare folosind inelul său magic. Începând o nouă aventură, Bilbo îi încredinţează multe dintre bunurile sale, incluzând inelul, vărului şi moştenitorului său adoptiv Frodo Baggins. După 17 ani de investigaţii, bunul său prieten Gandalf cel Sur confirmă că acest inel este de fapt Inelul, instrumentul puterii lui Sauron, pe care Lordul Întunecat l-a căutat de-a lungul celui de-al Treilea Ev, şi care a corupt multe persoane în dorinţa sa de a ajunge la stăpânul său. Ceea ce nu ştie Gandalf este că Gollum a călătorit în Mordor, unde a fost capturat şi puţinele informaţii pe care le avea despre Inel le-a divulgat prin tortură.

«Sauron» îşi trimite cei mai de temut supuşi ai săi, Nazgûlii deghizaţi în călăreţi negri, pentru a căuta Inelul în Comitat. Frodo, purtătorul Inelului, scapă cu ajutorul grădinarului său loial Samwise Gamgee şi a trei prieteni apropiaţi Meriadoc „Merry“ Brandybuck, Peregrin „Pippin“ Took şi Fredegar „Fatty“ Bolger. În timp ce Fatty acţionează drept momeală pentru Călăreţii Negri, Frodo şi ceilalţi decid să ducă Inelul la elfii din Vâlceaua Despicată. Ei sunt ajutaţi de către Tom Bombadil şi un bărbat numit „Pas Mare“, care mai târziu se dovedeşte a fi Aragorn, moştenitorul tronului din Gondor şi Arnor, două regate create de către númenoreenii exilaţi. Aragorn îi conduce pe hobbiţi la Vâlceaua Despicată, la cererea lui Gandalf. Între timp, Frodo este grav rănit de către Călăreţii Negri, când se aflau pe dealul supranumit Ţancul Vremii. Cu ajutorul lordului elf Glorfindel, Frodo reuşeşte să ajungă la Vâlceaua Despicată, trecând râul Bruinen. Călăreţii Negri sunt alungaţi cu ajutorul unei vrăji de creştere a debitului râului, făcută de către lordul Elrond. Cartea I se termină avându-l pe Frodo inconştient.

Cartea a II-a îl surprinde pe Frodo revenindu-şi după rana făcută de către Nazgûli, sub stricta grijă a lui Elrond, conducătorul Vâlcelei Despicate. Frodo îl reîntâlneşte aici pe Bilbo, care trăieşte retras şi o vede pe Arwen, fiica lui Elrond. Mai târziu, o mare parte din expoziţiunea poveştii este redată de-a lungul unui mare consiliu, găzduit de către Elrond şi la care participă reprezentanţii marilor seminţii din Pământul de Mijloc (elfi, gnomi şi oameni). Gandalf menţionează posibila ameninţare a lui Saruman, liderul Ordinului Vrăjitorilor, care a vrut Inelul pentru el însuşi. Pentru a împlini o veche profeţie referitoare la reîntoarcerea regelui Gondorului şi Arnorului, Aragorn urmează să pornească un război împotriva lui Sauron, fiind înarmat cu Narsil, sabia distrusă a lui Elendil. Bucăţile distruse ale sabiei au fost ţinute în secret la Vâlceaua Despicată de-a lungul anilor pentru a fi restaurată acum sub numele de Andúril. Consiliul decide că singura posibilitate de a salva Pământul de Mijloc este aceea de a distruge Inelul, prin aruncarea lui în lava Muntelui Osândei, loc în care a fost creat Inelul. Frodo se oferă voluntar pentru această misiune, iar Frăţia Inelului este formată pentru a-l proteja, fiind compusă din cei trei semeni hobbiţi, Gandalf, Aragorn, Boromir din Gondor, Gimli gnomul şi Legolas elful. Aceştia, împreună cu Frodo, sunt cei nouă membri care au pornit împotriva lui Sauron.

Echipa călătoreşte de-a lungul câmpiilor şi munţilor şi hotăreşte să se avânte în Minele Moriei, din cauza vrăjilor cu care Sauron controlează natura împotriva lor. Ei sunt urmăriţi de către Gollum, care a fost eliberat de către Sauron, fiind disperat să îşi redobândească Inelul pe care îl numeşte Preţiosul. Când compania ajunge în mijlocul galeriilor din Moria, este atacată de către orci. Gandalf trebuie să se lupte cu un Balrog, un demon din timpuri străvechi şi cade împreună cu acesta într-o prăpastie adâncă, creând astfel iluzia morţii sale. Scăpând din Moria, Frăţia, condusă acum de către Aragorn, se refugiază în regatul elfilor, Lothlórien, casa Doamnei Galadriel şi a Lordului Celeborn. Frăţia călătoreşte apoi de-a lungul râului Anduin, iar Frodo decide să continue călătoria pe cont propriu, din pricina influenţei negative pe care o are Inelul asupra lui Boromir. La finalul Cărţii a II-a, Frodo alături de Sam încep să călătorească pe drumul spre Mordor.

Cele două turnuri
Cel de-al doilea volum, Cele două turnuri, este împărţit în două poveşti paralele, câte una în fiecare carte. Cartea a III-a detaliază aventurile membrilor Frăţiei rămaşi în viaţă, care ajută regatul numit Rohan în lupta sa împotriva lui Saruman. În începutul cărţii, Frăţia este atacată de către orcii lui Saruman, în luptă fiind ucis Boromir, iar Merry şi Pippin sunt răpiţi de către orci (Saruman a hotărât să caute Inelul pentru el şi i-a trimis pe aceştia pentru a-i aduce hobbiţii în viaţă). Aragorn, Legolas şi Gimli pornesc în căutarea hobbiţilor. Cei trei îl întâlnesc pe Gandalf, care s-a reîntors sub numele de Gandalf cel Alb. El a învins Balrogul cu preţul vieţii sale, dar s-a întors pe Pământul de Mijloc din cauză că misiunea sa nu a fost îndeplinită încă. Cei patru ajută regatul Rohan sa învingă trupele lui Saruman, în lupta de la Cetatea Cornului. În acest timp, Merry şi Pippin, eliberaţi din captivitate, îi ajută pe enţi, făpturi asemănătoare copacilor dar care posedă abilităţi motorii, să distrugă fortăreaţa lui Saruman, Isengard. Cele două grupuri se întâlnesc după ce ambele lupte se încheie. Saruman refuză să renunţe la ideile sale nebuneşti şi este izgonit de către Gandalf din Ordinul Vrăjitorilor, luându-i o mare parte din puterea magică.

Cartea a IV-a descrie călătoria lui Frodo şi Sam spre Muntele Osândei. Aceştia reuşesc să îl captureze pe Gollum şi să îl convingă să îi conducă pe drumul spre Poarta Neagră, realizând după aceea că este impenetrabilă. Gollum le sugerează apoi un drum secret către Mordor, prin înfricoşătoarea vale a Minas Morgulului. În timp ce călătoresc prin această zonă, ei sunt capturaţi de către o mică armată a Gondorului, condusă de către fratele lui Boromir, Faramir, dar ei îl conving pe acesta că inelul trebuie să fie distrus cu orice preţ. La finalul volumului, Gollum îl trădează pe Frodo şi îl conduce la Shelob, un păianjen uriaş, sperând că odată ce aceasta se va ospăta din hobbit el va putea lua Inelul. Shelob îl înţeapă pe Frodo şi îl paralizează, dar Sam se luptă cu păianjenul şi îl învinge. Frodo este luat de către orci şi dus în fortăreaţa Cirith Ungol. Sam crede că stăpânul său este mort şi ia povara Inelului asupra sa. El realizează mai târziu că adevăratul purtător trăieşte şi începe astfel o urmărire pentru a-i salva viaţa lui Frodo. În tot acest timp Sauron porneşte războiul împotriva Gondorului, trimiţând o armată numeroasă condusă de către liderul Nazgûlilor în lupta contra Gondorului.

Întoarcerea regelui
Cel de-al treilea volum, Întoarcerea regelui începe cu Gandalf care ajunge la cetatea Minas Tirith, din Gondor, împreună cu Pippin, pentru a avertiza oraşul în legătură cu atacul iminent ce urmează să fie lansat de către Sauron. Merry se alătură armatei din Rohan, în timp ce componenţii Frăţiei, conduşi de către Aragorn se avântă pe Cărările Morţii având speranţa că pot găsi o armată formată din sufletele morţilor care îi vor ajuta împotriva corsarilor din Umbar. Gandalf, Aragorn şi ceilalţi membri ai Frăţiei asistă astfel la marele război lansat de către Sauron împotriva regatului Gondor. Cu ajutorul călăreţilor din Rohan şi a asaltului lui Aragorn dinspre râu, procente semnificante din armata lui Sauron au fost înfrânte, iar cetatea Minas Tirith a câştigat lupta. Totuşi, Sauron dispunea încă de mii de supuşi, iar personajele principale sunt nevoite să înceapă o luptă pentru totul sau nimic, lângă Poarta Neagră a Mordorului. Planul acestora este să îi distragă atenţia lui Sauron, pentru a-i da lui Frodo suficient timp pentru a distruge Inelul.

În cartea a VI-a, Sam îl salvează pe Frodo din captivitate. Cei doi îşi croiesc cu greu drum prin Mordor şi după un drum dificil ajung la Muntele Osândei (fiind urmăriţi îndeaproape de către Gollum). De asemenea, tentaţia Inelului se dovedeşte a fi prea puternică pentru Frodo, în final acesta hotărând să păstreze Inelul pentru el. În timp ce Nazgûlii zboară cu mare viteză spre Muntele Osândei, Gollum îl atacă pe Frodo, în speranţa că poate obţine „Preţiosul“. Acesta îl muşcă pe Frodo de degetul pe care poartă Inelul şi reuşeşte să îl ia. Înebunit de bucurie, Gollum se dezechilibrează şi cade în lava încinsă a vulcanului, distrugând neintenţionat Inelul. O dată cu distrugerea acestuia, armata lui Sauron este împrăştiată, Nazgûlii se dezintegrează, iar armata lui Aragorn devine victorioasă.

Astfel, Sauron este distrus pentru totdeauna, iar regatul acestuia îşi găseşte sfârşitul. Aragorn este încoronat drept rege al Gondorului şi se căsătoreşte cu Arwen, fata lui Elrond. Totuşi, conflictele nu s-a încheiat, deoarece Saruman reuşeşte să scape din captivitate şi să aducă Comitatul sub conducerea sa. În final, hobbiţii reuşesc să îl înlăture pe acesta şi să readucă frumuseţea şi pacea acelor zone. La sfârşit, Frodo rămâne rănit în suflet şi corp şi, fiind acompaniat de către Bilbo, călătoreşte peste mări spre Tărâmurile Nemuririi, unde îşi găseşte pacea.

Anexele romanului conţin detalii referitoare la istoria Pământului de Mijloc şi seminţiile care populează aceste locuri. Arwen este un personaj absent fizic din multe părţi ale romanului, povestea sa fiind narată complet în anexe (trecutul şi viitorul său alături de Aragorn).

Conform cronologiei lui Tolkien, evenimentele descrise în poveste se încadrează între anunţul făcut de către Bilbo la sărbătorirea vârstei sale (111) pe data de 22 Septembrie 3001 şi reîntoarcerea lui Sam la Fundătura pe data de 6 octombrie 3021. Majoritatea evenimentelor se desfăşoară de-a lungul anilor 3018 şi 3019, prezentându-l pe Frodo care pleacă de la Fundătura pe 23 Septembrie 3018 şi distrugerea Inelului, şase luni mai târziu, pe 25 martie 3019.
http://www.youtube.com/watch?v=Pki6jbSbXIY